Johann Strauss (fiul)
Regele Valsului

Melodiile pline de viață ale lui Johann Strauss i-au făcut pe vienezi să uite pur și simplu de griji. În 2025, regele valsului își sărbătorește cea de-a 200-a aniversare.

Valsul încă din leagăn

„Acum, nenorocitul de Johann vrea să scrie și valsuri, când el nu are nici cel mai mic habar!” Aceste cuvinte ale lui Johann Strauss (tatăl) sunt de notorietate. Când oamenii vorbesc despre vals, se gândesc de obicei la fiul său, Johann, care s-a născut la 25 octombrie 1825, fiind cel mai mare dintre cei șase copii ai lui Johann și Anna Strauss. Cu toate acestea, tatăl său, un compozitor de dans și dirijor de spectacole de renume mondial, nu a vrut ca „Schani”, cum îl numeau toți (Johann în vieneză), să devină muzician. La urma urmei, el era regele valsului! A încercat chiar să împiedice debutul fiului său la 15 octombrie 1844 în „Dommayers Casino” - în zadar. „Acum suntem pur și simplu electrificați din vârful capului până în vârful degetelor de la picioare... el lucrează acolo sus, împărțind parcă scântei ca o baterie galvanică”, a scris un critic entuziast despre juniorul de 19 ani de pe podium. „Este rar ca talentul părinților să fie transmis fiilor, dar despre fiul lui Strauss se pot spune următoarele: S-a născut pentru a compune valsuri!”

Moartea lui Beethoven și cea a lui Schubert au marcat începutul unei noi ere în viața muzicală vieneză. Acest moment a scos la iveală un nou impuls la nivel muzical, la care dinastia Strauss a contribuit într-un mod susținut. Johann Strauss a compus primul său vals la vârsta de șase ani, iar după ce și-a înlocuit tatăl ca director al propriei orchestre, succesul său în afara Vienei a fost de neoprit. Din 1863 a dirijat toate balurile curții - a început o nouă eră în istoria dansului vienez.

Dar care este povestea din spatele valsului vienez, care a fost declarat în 2017 sit al patrimoniului cultural imaterial mondial UNESCO? Bazat pe unul dintre cele mai vechi dansuri de societate burgheze moderne, valsul vienez nu a fost permis în cercurile înalte până la Congresul de la Viena (1815), fiind considerat nepotrivit. Abia mult mai târziu, odată cu burghezia în ascensiune, cu deschiderea saloanelor pentru artele plastice, cu înființarea balurilor de curte și a noii Viene, care a dărâmat vechile ziduri ale orașului, cursul a fost stabilit pentru o nouă eră plină de viață: Gründerzeit.

Descoperă informații fascinante despre viața lui Strauss (fiul), pășește pe urmele lui la Viena, și, surpriză, descoperă legătura lui Schani cu România, unde a ținut numeroase concerte care au entuziasmat publicul și care au adus căldură în inima iernii. De asemenea, află mai multe despre Anul Strauss, celebrat în cadrul emisiunii „Orașul Vorbește” și înscrie-te la concursul care îți poate aduce un sejur presărat cu note muzicale în atmosferă vieneză.

Cronologie
Născut25 octombrie 1825 la Rofranogasse 76 (astăzi Lerchenfelder Straße 15 în districtul 7 din Viena)
Decedat3 iunie 1899 la Igelgasse 4 (astăzi Johann-Strauß-Gasse 4-6 în districtul 4 din Viena)
Cunoscut și sub numele de„Regele Valsului”, „Regele Operetei Vieneze”, „Johann Strauss al II-lea”.
Nume de alintJean, Schani (varianta vieneză pentru Johann)
MoștenireAproximativ 500 de compoziții de dans, precum și 15 operete, un balet și o operă

Valsul său, „An der schönen blauen Donau”, (ro: „Dunărea Albastră”), este considerat „imnul național neoficial al Austriei”

Viena lui Johann Strauss

Regele valsului a fost un adevărat vienez. Aici a compus, a iubit și a dirijat.
O plimbare pe urmele lui „Schani” prin Viena

O placă memorială cu un portret în relief comemorează locul de naștere al lui Johann Strauss (fiul). De aici te poți plimba până la Café Sperl și îți poți începe ziua cu un Melange vienez și un „mic dejun Sperl”. Iar în cinci minute ajungi la Naschmarkt, piața-gourmet de la Viena. La câteva străzi distanță se află MusikTheater an der Wien, unde „Liliacul” lui Strauss a avut premiera în 1874. Mai departe în centrul orașului se află Muzeul Strauss, cu o expoziție permanentă multidimensională Strauss. La câțiva pași mai departe ajungi la Biserica Sfânrul Carol (Karlskirche), unde Johann Strauss s-a căsătorit cu actrița Angelika Dittrich pe 28 mai 1878 - la doar șapte săptămâni după moartea soției sale Jetty. Pe cealaltă parte se află Musikverein (Asociația Muzicală Vieneză), unde își are sediul Gesellschaft der Musikfreunde (Societatea Iubitorilor de Muzică) de la Viena. Frații Strauss au condus aici balul de deschidere în 1870, iar astăzi Concertul de Anul Nou al Orchestrei Filarmonicii din Viena se desfășoară în Sala de Aur.

După colț se află Opera de Stat de la Viena, unde singura operă a lui Johann Strauss, „Ritter Pásmán” („Cavalerul Pásmán”), a avut premiera în 1892. Un ocol la Haus der Musik (Casa Muzicii), un muzeu interactiv al sunetului, te invită joci rolul (virtual) de dirijor. Kärntner Straße te duce apoi direct la Catedrala Sfântul Ștefan, unde Johann s-a căsătorit cu prima sa soție, Jetty Treffz, în 1862. Traseul continuă de-a lungul Wollzeile până la Stadtpark, unde Regele Valsului a fost imortalizat cu o vioară în mână în 1921 - un obiectiv foto foarte popular. În apropiere, în Kursalon Hübner, Johann dădea adesea concerte împreună cu cei doi frați ai săi. Și astăzi te poți bucura de concerte marca Strauss în același loc; de asemenea, îți mai recomandăm și Oranjeria Schönbrunn, unde Mozart însuși a cântat odată și unde astăzi te poți bucura de concerte în cinstea lui Strauss. Te invităm să iei prânzul la Meierei în Stadtpark, un pavilion al laptelui, creat în 1903 lângă râul Wien, transformat acum într-un restaurant numai bun pentru o porție de răsfăț culinar. După prânz o poți lua pe jos la o plimbare de-a lungul Ringstrasse până la Canalul Dunării. Aici, în fostul său apartament, a scris Valsul Dunării.

Sfat: Casa lui Strauss este un loc de pelerinaj pentru fanii lui Strauss.

Viena devine un centru cultural vibrant cu ocazia bicentenarului Strauss!

Cele mai importante evenimente cu ocazia anului Strauss

Viena sărbătorește moștenirea lui Johann Strauss prin numeroase evenimente organizate pe tot parcursul anului. Iată câteva dintre cele mai importante evenimente:

Mă tem pur și simplu de singurătate

Strauss și femeile

Johann Strauss (fiul) a fost căsătorit de trei ori, iar soțiile sale au preluat adesea rolul de gestiune a carierei sale. Prima lui soție, Jetty Treffz, a fost cântăreață. Ea a avut grijă de finanțele sale și i-a promovat imaginea de donjuan, ceea ce a contribuit la popularitatea sa. După 15 ani de căsnicie, ea a murit în 1878, Johann fiind extrem de afectat.

Câteva săptămâni mai târziu, s-a căsătorit cu mult mai tânăra actriță Angelika „Lili” Dittrich. Această căsătorie a fost de scurtă durată și s-a încheiat după patru ani, când Lili l-a părăsit pentru directorul Theater an der Wien. Johann a fost profund ofensat și a mutat premiera operetei sale „O noapte la Veneția” la Berlin.

A treia sa soție, Adele Strauß, a avut grijă de Johann într-un mod similar cu Jetty. Pentru a se căsători cu Adele, Johann s-a convertit la religia protestantă. Adele i-a rămas loială până la moartea sa și i-a administrat cu grijă averea. Ea a obținut chiar extinderea drepturilor de autor asupra operelor sale, cunoscută sub numele de „Lex Johann Strauss”.

Alternative la Strauss

Ritmul 3/4 astăzi

Oricine crede că valsul poate fi dansat doar pe melodiile familiei Strauss se înșeală. Nenumărate hituri pop și rock de renume mondial din ultimele decenii sunt scrise în timp vioi de 3/4, inclusiv „Love on the Brain” de Rihanna și „Somebody to Love” de Queen. Poți găsi aici o selecție de melodii moderne pe care valsul vienez se potrivește de minune:

Petrecere de Anul Nou, la Bucureşti, cu Johann Strauss-fiul

Puțini știu că Schani a ajuns și în capitala noastră. Articolul online al revistei Historia ne oferă detalii deosebit de interesante despre experiența lui Johann Strauss (fiul) la București. Redăm aici câteva segmente din articolul Leliei Zamani:

  • Când au ajuns la Bucureşti, într-o vineri, pe 19/31 decembrie 1847, Johann Strauss-fiul şi orchestra sa au găsit un oraş care abia se mai zărea din zăpadă. Ninsese din abundenţă în ultimele zile; în centru, ferestrele caselor de la parter erau complet acoperite și pe nenumărate uliţe periferice accesul era aproape imposibil.

  • Muzicienii veneau de la Braşov – şi vor oferi bucureştenilor mai multe concerte şi seri dansante, în timpul carnavalului, în decembrie, în ianuarie, februarie şi martie, petrecând alături de ei şi noaptea dintre ani, la un bal în „sălile domnului Momolo”.

  • Începând chiar din prima săptămână a venirii sale, Johann Strauss-fiul a dat trei concerte în sala vechiului teatru, toate audiate de un public entuziast. La concerte și-au făcut apariţia însuși prinţul Gheorghe Bibescu, împreună cu soţia sa, Maria Bibescu, și întreaga sa suită de la Curte.

  • Melodiile maestrului, „vioaie și plăcute”, erau bine-cunoscute, deoarece „în mare parte, publicul autohton le-a ascultat deja la Viena. Având în vedere că boierii noștri călătoresc de la an la an tot mai mult și de asemenea faptul că germanii stabiliţi aici au ajuns în Valahia trecând prin Viena.

  • Fin diplomat, Johann Strauss-fiul și-a asigurat succesul răsunător al concertelor și datorită unei compoziţii noi, pe care a dedicat-o prinţesei Maria Bibescu: Cadrilul Maria, op. 51. În acel cadril s-au împletit cu deosebită artă multe melodii naţionale românești, compoziţia fiind îndelung bisată, la cererea publicului.

  • După cum informa o cronică bucureșteană, în cadrul concertelor a mai fost interpretată şi lucrarea Valsul Molly, a cărei partitură s-a pierdut.

  • După turneul de la Iaşi, Belgrad şi Zagreb, Strauss-fiul s-a reîntors la Bucureşti, în luna februarie.

  • Înainte de a pleca, tânărul compozitor austriac (Johann Strauss-fiul avea atunci 22 de ani) a mai scris un Marș naţional românesc și un Imn naţional românesc cu tenor, pe care le-a prezentat în ultimele sale concerte. Concertul de despărţire a avut loc pe 8/20 martie 1848 – impresie puternică au făcut atunci Marșul naţional românesc, Valsul Molly și îndrăgita Pompa di Festa. Marșul naţional a trebuit să fie repetat și concertul a avut un asemenea succes încât Strauss a mai dat un ultim concert şi după alte trei zile, pe 11/23 ale acelei luni, ocazie cu care a fost interpretat și Imnul naţional românesc cu tenor.

Orașul valsează

Radio România Cultural celebrează „Anul Strauss”

Începând cu data de 14 martie, Radio România Cultural te invită în fiecare vineri, între 9 și 11, să pășești pe urmele marelui compozitor și să descoperi adevărata dimensiune a creației acestuia. În cadrul emisiunii „Orașul Vorbește”, realizatoarea emisiunii, Daria Ghiu, și producătoarea Gabriela Mitan vor transmite în direct de la Viena două ediții integrale ale emisiunii, luând pulsul evenimentelor speciale dedicate bicentenarului Strauss.

De neratat: Concursul emisiunii oferă șansa câștigării unei excursii culturale la Viena, care include transport, cazare, un concert memorabil și un traseu pe urmele lui Strauss.

FAQs

Johann Strauss (fiul) s-a născut la 25 octombrie 1825 la Rofranogasse 76 (astăzi Lerchenfelder Straße 15 în districtul 7 din Viena) și a murit de pneumonie la 3 iunie 1899 la Igelgasse 4 (astăzi Johann-Strauß-Gasse 4-6 în districtul 4 din Viena).

Johann Strauss (fiul) nu a avut copii, însă a fost căsătorit de trei ori.

În zilele noastre, viața sa privată ar fi probabil subiectul preferat al rețelelor de socializare. A scris scrisori indecente soției fratelui său și a avut o relație amoroasă cu aristocrata rusă Olga Smirnitskaya, pe care o numea afectuos „drăcușorul meu”. Legătura a fost ținută secretă pentru că părinții ei nu considerau că relația ei cu șeful de orchestră era potrivită. Chiar și atunci, oamenilor le plăcea să speculeze cu privire la ceea ce făcea elegantul compozitor în timpul turneelor sale de concerte în Rusia.

  • Dunărea Albastră: Poate cel mai faimos vals scris vreodată. Prima reprezentație a avut loc pe 15 februarie 1867 la Dianabad din Viena..

  • Povești din pădurea vieneză: Valsul este o declarație de dragoste față de orașul Viena. Piesa este considerată încununarea gloriei „valsului în stilul Ländler”. Prima reprezentație a avut loc la 19 iunie 1868 în parcul Volksgarten din Viena, sub conducerea lui Strauss însuși.

  • Sângele vienez: Scris pentru logodna Giselei Louise Maria cu Leopold de Bavaria și prezentat în premieră de Orchestra Filarmonicii din Viena la 22 aprilie 1873..

  • Tritsch-Tratsch-Polka: Polca, compusă în 1858, a fost răspunsul său la bârfele din tabloidul vienez „Tritsch-Tratsch”.

  • Liliacul: S-ar fi aventurat Strauss vreodată în genul operetei dacă soția sa, Jetty Treffz, nu l-ar fi convins să facă acest lucru? Premiera din 1874 a fost un mare succes.

  • Valsul Împăratului: A compus valsul „Hand in Hand” pentru deschiderea sălii de concerte Königsbau la 19 octombrie 1889. Numele inițial „Hand in Hand”, dorea să sublinieze legătura strânsă dintre monarhiile germană și austriacă. Însă, din motive diplomatice, numele a fost schimbat în „Valsul Împăratului”.

Johann a murit de pneumonie pe 3 iunie 1899, la vârsta de 73 de ani. Se odihnește într-un mormânt de onoare al orașului Viena, la Cimitirul Central (Zentralfriedhof) de pe Simmeringer Hauptstraße. În cea mai bună companie: alături de Brahms, Schubert și Beethoven.

Valsul vienez era considerat scandalos și imoral, dar astăzi face parte din patrimoniul cultural imaterial al UNESCO, popularizat fiind de Johann Strauss (fiul). Dansul era odinioară dezaprobat deoarece era executat într-o îmbrățișare strânsă și cu mișcări grăbite. Femeile erau învârtite, săreau și adesea leșinau de oboseală - un adevărat scandal!

Cu toate acestea, a devenit cel mai popular dans, reflectând creșterea încrederii în sine a clasei de mijloc. A pătruns în toate clasele sociale și a fost dansat la cele mai distinse baluri. Valsul a cunoscut momentul său de avânt social în timpul Congresului de la Viena din 1814/15. Johann Strauss (tatăl) a adus valsul la curtea imperială, iar fiul său l-a transformat în „muzica pop” a secolului al XIX-lea. Astăzi, valsul vienez este cel mai rapid dans de societate, cu 60 de măsuri pe minut, și face parte din patrimoniul cultural UNESCO din 2017.

Te-ar mai putea interesa și

Descoperă ce este mai bun în Austria